Proprietatile cristalului de cuart

Proprietăţi fizice
În teoria şi practica noastră se impune întrebarea: Ce sînt cristalele?

Răspunsul poate fi găsit în mai multe moduri. Din punct de vedere fizic, cristalele sînt apă fosilizată. Ele iau naştere atunci cînd apa se combină cu un element în anumite condiţii de presiune, temperatură-şi energie. Cînd există aceste condiţii, apa va provoca (sau permite?) transformarea elementului în cristal. (Din punct de vedere metafizic, apa – izvor al vieţii ; permite unui membru al regnului mineral să ajungă în forma unei fiinţe mai unitare şi ordonate, tinzînd spre o dezvoltare superioară în cadrul universului).
Siliciul, sub formă de nisip, se combină cu apa şi rezultă bioxidul de siliciu sau cristalul de cuarţ.

Cristalele au anumite proprietăţi fizice; la cristalul de cuarţ, aceste proprietăţi se numesc piezoelectrice.
Cuarţul amplifică, transformă, înmagazinează, focalizează şi transferă energia. O lamelă de cuarţ dintr-un microcircuit amplifică semnalul electric – datorită acestei proprietăţi s-au născut microfonul, difuzorul şi toate formele de echipament audiovizual.
Cuarţul transformă energia!

Dacă este comprimat, generează electricitate. Cînd se transmite un curent electric prin cristal, acesta se măreşte. Un curent alternativ îl face să se mărească şi să se comprime alternativ.
Acest lucru realizat suficient de rapid poartă numele de oscilaţie.

Cînd este tăiat în forme precise, cuarţul vibrează în ritmuri exacte şi transformă electricitatea în unde care pot fi emise ca în semnalele radio şi TV.
Cuarţul transformă energia solară în electricitate în dispozitive numite celule fotoelectrice. El înmagazinează energie. O lamelă de cuarţ într-un microcircuit înmagazinează mari cantităţi de date în “memoria” unui computer.

Cuarţul este folosit să transmită informaţii în computere şi în funcţii sofisticate de comutare electronică.

Capacitatea cristalului de a vibra în ritmuri precise este folosită la obţinerea aparatelor de măsură a timpului, extrem de exacte.
Cuarţul focalizează energia. În laseri, cristalele ne permit să măsurăm distanţa pînă la Lună cu precizie de secunde, să ardem prin pereţii de oţel sau să efectuăm delicate operaţii pe ochi.

Proprietăţi metafizice
În metafizică, toate proprietăţile fizice au corespondenţă în lumea mentală sau psihică. Poate că ar trebui să dezvoltăm definiţia metafizicii.

Meta înseamnă “mai sus sau dincolo de”. Prin urmare, metafizica se află mai sus sau dincolo de fizică. Dacă fizica este, eventual, studiul acţiunii energiei, nimic nu poate fi mai sus şi dincolo de ea deoarece totul este energie într-o formă oarecare. Atunci putem noi separa o parte din ea numind-o “fizica minţii”, studiu al acţiunii energiilor mentale?

Efectele cristalului asupra energiei mentale sînt tot atît de impresionante ca şi efectele asupra energiei fizice.