Legenda Papadiei
Lantisor Papadie
Ingerul florilor se reintorsese pe pamant si incepuse sa caute, prin paduri, gradini si campii, floarea care ar fi putut fi deasupra tuturor celorlalte.
El a ajuns intr-un razor plin de lalele rosii si portocalii, ridicate semet spre cer si mandre, si le-a intrebat: ” Unde v-ar place cel mai mult sa traiti?” .Lalelele i-au raspuns: “Cel mai mult ne-ar place sa fim in pajistea unui castel, in care culorile noastre fierbinti ar contrasta cu zidurile cenusii ale zidurilor. Ne-ar place sa fim atinse de catre o printesa care sa ne marturiseasca cat de frumoase suntem.”
Ingerul si-a intors cu intristare ochii de la lalele si a chestionat trandafirul: “Care crezi ca ar putea fi locul tau preferat?” Acesta i-a raspuns: “Mi-ar place sa fiu ajutat sa ma ridic pe zidurile unui castel, caci sunt fragil si delicat si nu as putea face lucrul acesta de unul singur. Eu am nevoie de ingrijire si de un adapost primitor.”
Din nou, ingerul florilor s-a abatut, si s-a indreptat in padure catre o violeta, pe care a intrebat-o: “Unde ti-ar place cel mai mult sa iti duci viata?” “Aici, in codru, unde sunt ascunsa de ochii tuturor,” i-a raspuns violeta, “paraul imi racoreste radacinile, iar copacii ma adapostesc de fierbinteala amarnica a soarelui.”
Inel Papadie
Ingerului nu i-a placut insa nici cele spuse de catre violeta si a strabatut pamantul pana cand a ajuns la o papadie prinsa adanc in tarina unei pajisti. Ingerul a intrebat-o: “Care este locul in care ti-ar place cel mai mult sa traiesti?” “Vai,” a oftat papadia, ” as vrea sa traiesc oriunde as putea fi gasita cat mai repede de catre copiii plecati de la scoala sau care se zbenguiesc si alearga peste campii. As vrea sa traiesc pe langa drumuri si in poiene, dar si printre pietrele din oras, ca sa pot face fericit pe oricine cu floarea mea pufoasa.” Tu esti floarea care imi place cel mai mult!” a exclamat ingerul, adaugand: “Vei inflori oriunde apare mai intai primavara si vei fi numita floarea copiilor.”
Conform mitologiei, doi barbati, care se vrasmaseau inca din copilarie, s-au intalnit pe campul de lupta in tabere diferite, la fel de incrancenati ca si inainte. Zeus si Demetra, pentru a-i pedepsi pentru nepotolita dusmanie, i-au transformat in florile de papadie.
Pe de alta parte, copiii cauta cu infrigurare aceste flori pentru a le risipi puful cu o suflare (sau mai multe). In unele credinte, se spune ca numarul de “pufisori” alungati de o rasuflare sunt un semn al numarului de ani care ii despart pe tineri de casatorie sau a numarului de copii pe care ii va avea o fata.
Celtii credeau ca planta comuna a papadiei (Taraxacum officinale) vindeca bolile de inima, dar si afectiunile provocate de catre zane sau fiintele magice.
Numele papadiei este scris astfel in alte limbi: fandens mælkebøtte (daneza), paardebloem (olandeza), Löwenzahn (germana), Daffodil (engleza), Dente di leone (italiana), Dente-de-leão (portugheza), αγριοραδίκι (greaca), maskros (suedeza), Diente de león (spaniola), одуванчик (rusa), שן-הארי (צמח), שינן (ebraica), الاسم) نبته الهندباء (araba).