Compatibilitatile alimentare
„Hrana ingerată este divizată în trei părţi. Partea intermediară, grosieră, se elimină. Partea mijlocie se transformă în constituenţi corporali. Partea subtilă devine hrană pentru minte.” (CHANDOGYA UPANISHAD VI.4.I)
In general o asociere alimentara este considerata incompatibila atunci cand procesul de digestie al unuia dintre elementele ascocierii interzice sistematic procesul de digestie al altui element si acesta chiar si atunci cand unul dintre alimente nu este prezent decat intr-o cantitate mica si chiar daca dispunem de o cantitate suficienta de energie vitala.
Astfel, cateva picaturi de zeama de lamaie de exemplu sunt suficiente pentru a se opune digestiei bucale a amidonoaselor. ( salata orientala poate fi un exemplu, cartoful nu poate fi digerat din cauza otetului )
Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul).
Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.
Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi şi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă „muncă” din partea organismului.
