Cum sa ai compasiune?
“Este oare creierul omenesc propriul dvs creier, sau este creierul intregului neam omenesc?
Acesta este cu adevarat o intrebare foarte serioasa.
Creierul dvs- este el individual, sau este creierul omenirii? Cand spuneti ca este creierul dvs, cand spuneti ca este constiinta dvs, sa fie oare asa? Sau este vorba de constiinta omenirii?
Cercetati acesta !
Suferiti, sunteti nesiguri, ingrijorati, va aflati in agonie, in durere. Asta sunteti.Aveti credinta, cunoastere, caracter- toate astea sunteti dvs.
Si vecinul dvs. este exact la fel.Si el sufera, si e trece prin agonie, e trist, indurerat, tulburat.
Asadar, este constinta dvs separata de cea a omenirii ? Nu, desigur ca nu.
Daca admiteti acest lucru, daca vedeti adevarul acestui lucru, mai sunteti oare un individ? Puteti socoti ca sunteti un individ, pentru ca sunteti brunet sau scund, din cauza ca activitatea periferica va face sa credeti ca sunteti un individ, dar in adancul dvs. nu sunteti oare intreaga omenire?
Cand veti realiza acest lucru, acest adevar, nu il veti mai ucide pe celalalt, caci veti omori pe dvs insiva. Si din acesta intelegere se naste o mare compasiune, se naste iubirea.” – citat Krishnamurti
Ce am inteles ?
Acest citat ma duce cu gandul la religia dacilor. Stiti acestia traiau dupa principiu ” cu totii suntem unul ” asadar avem adanc in adn-ul nostru acest concept care pentru moment este acoperit de zgura gandurilor si viciilor . Insa cu timpul si cu trairea in prezent si efort zi de zi o sa putem sa revenim la ceea ce erau odata stramosii nostri, adica tot noi.
Avem in jurul nostru oglinzi, ne avem pe noi in jurul nostru. Nu cred ca v-ati face pe voi sa suferiti , nu ati fura de la voi si multe altele… asa ca inainte de a face o actiune, ganditi-va atat cu mintea cat si cu inima.
pace tie, cititorule …
Beatrice